Această postare acoperă elementele de bază pe care ar trebui să le știți despre cum să utilizați Lisp în Emacs. Vom oferi diferite exemple despre unele dintre funcționalitățile și caracteristicile pe care le puteți utiliza cu Lisp pentru a vă îmbunătăți utilizarea Emacs. Să începem!
Cum se accesează Elisp
Înainte de a acoperi diferitele moduri de a folosi Lisp, primul pas este accesarea mediului Lisp pe Emacs. Începeți prin a vă deschide terminalul Emacs.
În fereastra Emacs, apăsați „M-x”. Apoi, tastați „ielm”. Mediul Lisp se va deschide odată ce apăsați tasta „Enter”. „M-x” înseamnă să apăsați tasta „Alt” cu „x”.
Odată ce ați adus cu succes mediul Lisp, veți obține o interfață ca cea de mai jos. În acest mediu, vom vedea cum să folosim Lisp în Emacs, dând diferite exemple.
Exemple despre cum să utilizați Lisp în Emacs
La început, utilizarea Lisp poate fi o provocare din cauza diferitelor comenzi pe care ar trebui să le utilizați pentru a realiza diferite funcționalități. Ca atare, vă prezentăm câteva exemple pentru a vă ajuta să începeți cu unele dintre elementele de bază ale utilizării Elisp. De exemplu, să înțelegem cum executați codul, folosiți funcțiile și utilizați fișierul init Elisp pentru a personaliza Emacs.
Exemplul 1: Expresia Lisp de bază
Cu Lisp, folosim expresii care conțin declarații care definesc modul în care creăm expresii. De exemplu, următoarele exemple arată cum puteți implementa expresiile aritmetice în Lisp. Expresia este închisă cu „()”, iar simbolul aritmetic vine înaintea numerelor. Odată ce ați creat expresia, apăsând tasta „Enter” va da rezultatele dorite.
Exemplul 2: Lucrul cu funcții
Funcțiile ajută la rularea codului de mai multe ori, fără a fi nevoie să continuați să scrieți codul oricând doriți să-l utilizați. Chiar și cu Elisp, este posibil să creați funcții pentru diferite sarcini. Definiția funcției este diferită, dar modul în care o numim rămâne același ca în alte limbaje de programare.
Pentru a defini o funcție Lisp, utilizați cuvântul cheie „defun” și includeți funcția cu „()”. Următorul este un exemplu de funcție care ia un număr ca argument, îl pătratează și returnează rezultatul:
De asemenea, puteți crea o funcție interactivă pentru mai multă utilizare. În acest caz, atunci când este apelată, funcția va solicita utilizatorului și va lua intrarea ca argumente înainte de a da rezultatul dorit. Următorul exemplu creează o funcție de bun venit care cere utilizatorului să-și introducă numele. Apoi preia intrarea introdusă și o folosește pentru a tipări un mesaj.
După ce ați creat funcția interactivă, apăsați „M-x” și introduceți numele funcției pe care doriți să o apelați. Apăsând tasta „Enter” va apărea promptul în care interacționați și dați intrarea.
În cele din urmă, apăsând tasta „Enter” după adăugarea intrării în prompt, va afișa rezultatul așteptat pe baza mesajului pe care l-ați definit în funcția dvs.
Exemplul 3: Personalizarea Emacs
Când doriți să personalizați Emacs, trebuie să accesați fișierul init și să scrieți codul Lisp pentru opțiunea de personalizare pe care doriți să o utilizați. Pentru a accesa fișierul init, apăsați „M-x” și tastați „.emacs”.
Fișierul init se va deschide și va afișa codul pentru orice personalizare pe care o aveți deja. Pentru acest exemplu, codul Lisp preia o temă Emacs dintr-o arhivă, instalează tema și pachetele necesare și le încarcă pentru utilizare.
Vă puteți personaliza Emacs-ul scriind orice cod Lisp în acest fișier init.
Exemplul 4: Inserarea unui text în tampon
Un mod distractiv de a juca cu Emacs este să inserați un text în bufferul activ. În acest caz, folosim Lisp pentru a adăuga o declarație de inserare urmată de textul dorit. Odată adăugată, expresia va afișa textul la poziția cursorului.
Exemplul 5: Instrucțiuni condiționale
Puteți crea diverse declarații condiționate în funcție de obiectivul dvs. Pentru cazul nostru, am creat o instrucțiune „dacă” într-o funcție. Funcția preia un argument și, pe baza valorii, folosește instrucțiunile „dacă” pentru a verifica dacă condiția este îndeplinită înainte de a da o ieșire.
Puteți apoi să vă apelați funcția, să adăugați un argument și să lăsați instrucțiunea condiționată să evalueze argumentul și să dea rezultatul.
Concluzie
Această postare a prezentat diferite exemple despre cum să utilizați Lisp în Emacs. Exemplele s-au concentrat pe elementele de bază ale Lisp, dar există multe altele pe care le puteți săpa mai adânc și să aflați despre Elisp. Sperăm că această postare v-a oferit informațiile necesare pentru a vă începe calea utilizării Lisp în Emacs.