Exemplul 1:
Pur și simplu începem cu primul nostru exemplu aici. Pentru a face codurile C++, avem nevoie de câteva fișiere de antet. Deci, includem fișierele antet de care avem nevoie în acest cod. Fișierul antet „iostream” este esențial deoarece, în acest cod, trebuie să afișăm câteva date, iar acest fișier antet acceptă funcția „cout”. Apoi, avem „cstdlib”; acest antet oferă un set de metode precum metoda „getenv()”.
Acum, adăugăm „namespace std”, astfel încât nu trebuie să adăugăm „std” cu funcțiile „cout()” în codul nostru. După aceasta, funcția „main()” este apelată. Apoi, plasăm „char*” care este un pointer aici cu numele „var_1”. Apoi, în această variabilă „var_1”, plasăm funcția „getenv()” și trecem „SESSIONNAME” ca parametru.
După aceasta, adăugăm o condiție „dacă” care verifică dacă „var_1” nu este egal cu „NULL”. Dacă „var_1” nu este nul, se tipărește mai întâi numele variabilei de mediu. Apoi, în rândul următor, imprimă valoarea acelei variabile. Dar dacă „var_1” este „NULL”, nu va afișa niciun mesaj acolo și codul se termină.
Cod 1:
#include
#include
folosind spatiu de nume std ;
int principal ( )
{
char * a fost_1 ;
a fost_1 = gettenv ( „SESSIONNAME” ) ;
dacă ( a fost_1 ! = NUL )
cout << „Numele variabilei este SESSIONNAME” << endl ;
cout << 'Variabila de mediu este: ' << a fost_1 ;
întoarcere 0 ;
}
Ieșire :
Această ieșire redă numele variabilei de mediu pe care o adăugăm ca parametru al funcției „getenv()” și valoarea acestei variabile de mediu. Obținem această valoare cu ajutorul funcției „getenv()” din codul nostru.
Exemplul 2:
Acum, avem un alt exemplu. Începem codul prin includerea fișierelor de antet necesare. Apoi, introducem „namespace std”. După aceasta, accesăm funcția „main()” în care creăm un pointer „char*” numit „newEnv_var” și o inițializam cu numele variabilei de mediu „Path”. Apoi, adăugăm un alt „char*” care este și un pointer aici și îl denumim „myValue”.
Acum, inițializam variabila „myValue” cu funcția „getenv()” și trecem „newEnv_var” acestei funcții „getenv()”; este parametrul acestei funcţii. Această variabilă „newEnv_var” conține numele variabilei de mediu așa cum o inițializam cu „PATH”. Apoi, se adaugă o condiție „dacă” pentru a determina dacă „myValue” este echivalent cu „NULL” sau nu. Dacă „myValue” nu este nul, numele variabilei de mediu este imprimat mai întâi, urmat de valoarea variabilei în rândul următor. Cu toate acestea, dacă „myValue” este setat la „NULL”, nu este afișat niciun mesaj și codul se termină aici.
Cod 2:
#include#include
folosind spatiu de nume std ;
int principal ( )
{
char * newEnv_var = 'CALE' ;
char * valoarea mea ;
valoarea mea = gettenv ( newEnv_var ) ;
dacă ( valoarea mea ! = NUL ) {
cout << 'Variabila = ' << newEnv_var << endl ;
cout << „Valoarea =” << valoarea mea << endl ;
}
altfel
cout << „Variabila nu există!” << valoarea mea ;
întoarcere 0 ;
}
Ieșire:
Acum, pe terminal, arată valoarea variabilei de mediu „PATH” pe care o obținem folosind funcția „getenv()” din codul nostru. Diferă pe fiecare computer, deoarece calea pe fiecare computer este diferită.
Exemplul 3:
Iată un alt exemplu: introducem „namespace std” la începutul codului nostru după ce încorporăm fișierele de antet „iostream” și „cstdlib” necesare. Apoi, introducem metoda „main()” unde generăm un pointer „char*” numit „myVar” și inițializam numele variabilei de mediu „PUBLIC”.
Apoi, creăm un nou „char*” numit „myValue”; acesta este, de asemenea, un indicator. Acum că „myVar” este furnizat funcției „getenv()”, cu care inițializam variabila „myValue”, este un argument al funcției. Deoarece o inițializam cu „PUBLIC”, numele variabilei de mediu este conținut în această variabilă „myVar”.
Apoi, pentru a stabili dacă „myValue” este egal cu „NULL” sau nu, se adaugă o condiție „dacă”. Numele variabilei de mediu va apărea mai întâi pe ecran dacă „myValue” nu este nul, iar valoarea variabilei va apărea pe linia următoare. Apoi, avem cealaltă parte adăugată aici care se execută dacă condiția dată nu este îndeplinită. Aici, tipărim un mesaj care ne spune că „Variabila nu a fost găsită aici”.
Cod 3:
#include#include
folosind spatiu de nume std ;
int principal ( )
{
char * myVar = 'PUBLIC' ;
char * valoarea mea ;
valoarea mea = gettenv ( myVar ) ;
dacă ( valoarea mea ! = NUL ) {
cout << 'Variabila = ' << myVar << endl ;
cout << 'Este valoarea= ' << valoarea mea << endl ;
}
altfel
cout << „Variabila nu a fost găsită aici..!!” << valoarea mea ;
întoarcere 0 ;
}
Ieșire:
Numele variabilei de mediu pe care o adăugăm ca parametru la funcția „getenv()”, împreună cu valoarea acesteia, este redat în această ieșire. Putem obține această valoare folosind funcția „getenv()” a codului nostru.
Exemplul 4:
Creăm o matrice constantă de caractere numită „NewEnv_var[]” aici cu dimensiunea „6”. Apoi, trecem toate variabilele de mediu posibile acestui tablou. Sub aceasta, avem o altă matrice numită „char *env_value[]” cu aceeași dimensiune de „6”. Acum, avem o buclă „for” și trecem în buclă toate aceste variabile de mediu din funcția „getenv()” pentru a obține valorile tuturor acestor variabile și a le stoca în matricea „env_value”. În interiorul acestei bucle „for”, plasăm și o condiție „if” care verifică dacă valoarea mediului este nulă. Dacă valoarea nu este nulă, se tipărește valoarea și numele variabilei. Dacă este nulă, arată un mesaj că variabila de mediu nu există aici.
Cod 4:
#include#include
folosind spatiu de nume std ;
int principal ( )
{
const char * NewEnv_var [ 6 ] = { 'PUBLIC' , 'ACASĂ' , „SESSIONNAME” , 'LIB' , „SystemDrive” , 'DELTREE' } ;
char * valoare_env [ 6 ] ;
pentru ( int A = 1 ; A <= 6 ; A ++ )
{
valoare_env [ A ] = gettenv ( NewEnv_var [ A ] ) ;
dacă ( valoare_env [ A ] ! = NUL )
cout << 'Variabila este' << NewEnv_var [ A ] << ', și este 'Valoare= ' << valoare_env [ A ] << endl ;
altfel
cout << NewEnv_var [ A ] << 'nu exista aici' << endl ;
}
}
Ieșire:
Aici, arată toate valorile posibile ale variabilei de mediu și arată, de asemenea, mesajul că „HOME”, „LIB” și „DELTREE” nu există, ceea ce înseamnă că valoarea lor este NULL.
Exemplul 5:
Acum, să mergem înainte. Acesta este ultimul exemplu al acestui tutorial. Aici, stabilim o matrice constantă de caractere de dimensiune „4” numită „Variable[]” căreia îi oferim toate variabilele de mediu potențiale. Acum folosim o buclă „for”. Sub aceasta, există o altă matrice cu aceeași dimensiune de „4” numită „char *values[]” și plasăm funcția „getenv()” acolo și trecem „variabila[i]” ca parametru. Această buclă este utilizată pentru a itera peste toate variabilele de mediu, preluând valorile acestora din funcția „getenv()” și salvându-le în matricea „valori[]”.
Includem condiția „if” în această buclă „for” care determină dacă valoarea mediului este nulă sau nu. Valoarea și numele variabilei sunt tipărite dacă valoarea nu este nulă și este afișat un mesaj dacă este NULL, care este furnizat în partea „altfel”.
Cod 5:
#includefolosind spatiu de nume std ;
int principal ( ) {
const char * variabil [ 4 ] = { 'PUBLIC' , 'ACASĂ' , 'DELTREE' , „LOGNAME” } ;
pentru ( int i = 0 ; i <= 4 ; i ++ )
{
const char * valorile = gettenv ( variabil [ i ] ) ;
dacă ( valorile ! = NUL ) {
cout << variabil [ i ] << ' = ' << valorile << endl ;
}
altfel {
cout << variabil [ i ] << 'Nu am gasit aici!' << endl ;
}
}
întoarcere 0 ;
}
Ieșire:
În acest caz, valorile posibile ale variabilei de mediu sunt afișate împreună cu notificarea că valorile „HOME”, „DELTREE” și „LONGNAME” nu sunt găsite aici, ceea ce înseamnă că sunt valori NULL.
Concluzie
Acest tutorial este despre „cum să accesați mediul în C++”. Am explorat exemplele în care am învățat cum să accesăm variabila de mediu individual sau folosind matricea în care trecem toate variabilele de mediu posibile și apoi obținem valorile utilizând funcția „getenv()”. Această metodă „getenv()” este furnizată de limbajul C++ pentru a obține valorile variabilelor de mediu necesare.